Vanilie,scortisoara si iubire.

Acum ceva timp ziceam ca am de facut o compunere de iarna la romani,ca n-am nicio idee si asa mai departe.
Tot atunci mi-a venit o idee si am scris-o. Am trimis-o,au venit rezultatele,dar nu spun daca am luat sau nu vreun premiu,sau care ar fi daca am luat.
Pot in sfarsit sa pun compunerea aici. Mie una mi-a placut tare mult pt ca e din categoria de "scrise cu suflet". :)

"O nuanţă de roşu combinat cu gri m-a trezit. Nu era roşu,nu era gri. Era roşu combinat cu gri. Geamul devenise într-o singură noapte poarta mea spre o lume de vis.

Crăciunul,pentru că asta se întâmpla,e oportunitatea noastră de a fi ceea ce nu am putut vreodată. Crăciunul este momentul în care nimeni nu-ţi cere să-ţi dovedeşti existenţa,oamenii sunt pur şi simplu fericiţi că te-ai născut.

Românii,deschişi la schimbări,le practică destul de des. Îşi schimbă locul de muncă,maşina,hainele,dar niciodată ceea ce Crăciunul înseamnă pentru ei.

Aşa cum orice lucru trebuie să aibă un argument,şi afirmaţia mea are unul.

Iarna,Crăciunul,undeva prin anii 1990,91,92.. 24 Decembrie. O mamă a doi copii,cu un sorţ pe ea,mirosind a vanilie,cu părul strâns în coadă,îi spune soţului ei că.. e timpul! E timpul ca cei doi copii ai lor de patru şi cinci ani să meargă pentru prima data la colindat. Aceştia,încântaţi,cuprinşi de cele mai frumoase simţăminte,pornesc de mână cu tatăl lor,de asemenea emoţionat,poate chiar mai mult decât ei. Bucuria lor se poate vedea din priviri,să te uiţi la feţele lor e de ajuns pentru a-ţi da seama că trăiesc cu o intensitate aparte momentul.

Iarna,Crăciunul,undeva prin anii 2000,2001,2002..24 Decembrie.Tatăl şi cei doi copii care acum au crescut se joacă un joc de societate în sufragerie.Asta după ce au aranjat cu cea mai mare atenţie masa de Crăciun . Mama,că şi acum 10 ani,găteşte. De data aceasta bucătăria ei miroase a scorţişoară şi puţină mentă.

Iarna,Crăciunul,undeva prin anii 2008,2009,2010.. 25 Decembrie. Cei patru membrii ai familiei sunt acum în patru locuri diferite. Tatăl se uită la televizor nostalgic. Mama,ca şi acum 10 ani,găteşte. De această data bucătăria ei miroase a vanilie,scorţişoară,puţină mentă,iubire şi multe amintiri. Copilul care acum are 24 de ani este pe străzi,îndreptându-se sigur într-o direcţie,uitându-se când la trotuar,când la ecranul Iphone-ului lui. Celălalt meditează liniştit în faţa şemineului,până în momentul în care ceasul bate ora 8 seara iar el pleacă grăbit.

Partea frumoasă a lucrurilor este că acei copii care acum au crescut,dar asupra cărora n-am renunţat să adresez denumirea de „copil”,încă mai au aceea bucurie pe faţă pe care au avut-o şi când au plecat pentru prima oară la colindat. Ei încă mai ştiu ce înseamnă Crăciunul.

Acum ei se înghesuie să-i dea flori mamei lor,care îi aşteptă nerăbdătoare cu bunătăţi.

Familia aceasta de români adevăraţi n-a uitat în 20 de ani ce înseamnă Crăciunul,cum să se bucure de iarnă,cum să adreseze o privire fericită şi un gând bun persoanelor dragi din viaţa lor.

Aceasta este maniera prin care românii se bucură de Crăciun,de iarnă,de toate frumuseţile lor. Acum va rog să mă scuzaţi,dar acea nuanţa de roşu combinat cu gri îmi şopteşte că iarna e aici,Crăciunul e aici,iar mirosul ce vine din bucătărie e cu siguranţă fericirea mamei ce are să mă încânte ca în fiecare an cu o aromă de vanilie,scorţişoară şi puţină mentă. "

:)

O sa iau o hotarare..candva.

Scriu postul asta doar pt ca aseara Catalin m-a rugat sa mai scriu pe blog. Daca ar fi fost dupa mine,mai treceau lunile fara sa mai scriu.
Si culmea,scriu ca sa zic ca probabil blogul se inchide. Gata,nu mai e interesant,blogul asta a reprezentat un capitol din viata mea,capitol din care n-a mai ramas decat ura,scarba si mila. Si lasitate cum zicea Chirila. Postul asta e ca sa ma hotarasc ce fac cu blogul. Si daca tot sunt asa la limita,o sa scriu ceva despre ce a reprezentat capitolul asta pentru mine.

A fost probabil una dintre cele mai decisive si importante perioade din viata mea. M-am schimbat extrem de mult. Se si poate vedea. Trebuie doar sa citesti de la prima postare pana in prezent ca sa vezi o diferenta enorma de gandire. A fost perioada in care am zis : Eu vreau sa scriu! Acum m-am lasat de obicei,si-mi e rusine si stiu ca oricum la un moment dat o sa ma reapuc de scris. O sa consider asta o pauza.
In perioada asta am invatat which part of love I can understand(n-ar fi sunat la fel in romana),cum sa ofer incredere,si cum sa n-o fac,cum sa folosesc argumente,cum sa-mi pun creierul la treaba,cum sa fiu atenta si,in principal,sa ma detasez putin de partea infantila de la inceputul vietii mele. Desigur,n-am renuntat complet la ce poate insemna copilaria. Nu,in niciun caz. Prefer sa fiu toata viata copil decat toata viata adult. E bine ca inca nu sunt adult,nu stiu ce m-as face.
Asta a mai fost si perioada in care am invatat cum sa apreciez amintirile mai mult decat o faceam,cum sa simt orice,chiar si lucrurile simple.
Da,asta chiar a fost perioada simtamintelor.
Acum..habar n-am ce o sa fac. N-o sa pierd perioada asta inchizand blogul. Oricum sunt abia la inceput,mai am multe de simtit.
Acum am incheiat partea I a maturizarii mele,a perioadei simtamintelor,si sunt gata sa uit tot ce trebuie sa uit din ea. Imi placea,dar nu se mai poate,trebuie sa uit.
O sa ma hotarasc curand ce o sa fac.

p.s. Catalin,acum sper ca esti multumit ca mai ai ce citi pe blog :))

Niciodata nu m-a intrebat daca vreau!

Ante-scriptum: Asta e o chestie pe care am inceput-o in clasa,am continuat-o acasa. Pur si simplu m-am gandit sa scriu asta. Si nu,nu-i inspirata din realitate,e realitatea. Enjoy it.

Fara ochi,mi-l deschid degeaba. Fara un motiv,unii ar crede ca mi-l deschid degeaba,dar ei nu stiu ca El nu are nevoie de motiv,programare sau existenta.
E profund,asa l-am cunoscut. Era curios,era tanar,era revoltator...era profund! Oh Doamne,si cate a mai putut sa invete de la mine. Experimenta pe mine. Era un joc pentru El,dar isi asigura existenta prin MINE! A fost cel mai mare egoist,cel mai mare ticalos pe care l-am cunoscut vreodata. Isi batea joc de mine! Se indragostea de cine vroia El,iar eu trebuia sa suport consecintele. Se comporta ca un nemernic cu mine,era ca un nemernic. Ma lasa pe mine sa sufar,iar el invata din suferinta mea,el invata prin durerea mea la ce se rezuma viata si avea,astfel,timp sa-si pregateasca armele,sa nu pateasca la fel.
A crescut vazand cu ochii. La maturitate deplina a ajuns ca un adolescent ce nu mai poate fi controlat. Era,totusi,mai potolit,dar nu intr-un sens bun. Cat era potolit,analiza. Cauta moduri in care sa ma faca sa sufar,dar asta doar dupa ce ma facea sa ma simt ca cea mai fericita femeie din lume. "Nu-i posibil!",mi-am zis. "Trebuie sa existe un mod in care sa scap de sub dominatia lui,trebuie!". Si a existat. Nu l-am mai ascultat. E asa de slab cand nu primeste atentia cuvenita...
Acum nu mai eram dominata de El,dar era mai rau,mult mai rau. Dragostea aia succedata de durere..lipsea.
Desigur,lipsea si durerea,dar pentru dragostea aceea eram dispusa sa suport suferinta de dupa ea.
Aveam nevoie de El. El nu stia asta. El nu stie nimic fara mine,nimic,absolut nimic. E asa un copil,n-a scapat nici acum de infantilitatea de la inceputul existentei lui.
L-am gasit zgribulit,inghetat,timpul il imbatranise,pe cand eu ramasesem aceeasi femeie frumoasa de 35 de ani. L-am chemat inapoi,a acceptat.
Acum,de cand s-a indragostit ultima oara si de cand crede ca e iubirea vietii lui,nu m-a mai facut sa sufar.
Nu-i pot fi recunoscatoare,dar ii pot multumi.
El e fericit acum. Se simte implinit,satisfacut. Tot ceea ce a invatat de la mine,facandu-ma sa sufar,simte ca a fost in mod intelept si e multumit. Si eu sunt,si eu sunt la fel.
El e "El",a ramas "El",a fost dintotdeauna "El" : profund,cuprinzator,misterios,romantic si necesar. El e sufletul meu,teribilul meu suflet.

Ce voi incerca sa fac e neortodox fata de mine,dar necesar.

Voi incerca sa scriu o compunere. Nimic incorect fata de mine pana acum. Eh,acum e acum,pt ca voi incerca sa scriu o compunere la care ma chinui DE DOUA ZILE!!. Deci pur si simplu n-am inspiratie. Si asta e: N-am inspiratie,n-am nimic.
Eh,lucrul neortodox pe care o sa-l aplic asupra propriei persoane va fi sa ma chinui sa scriu. Si o s-o fac,da,da. Si o sa ma chinui si o sa reusesc!
Uh,acu' ma apuc de lucru. In cele doua zile am scris pe mai multe foi,am sfarsit prin ale arunca pe toate si azi am scris pe caietul de romana.
Hmm..da,se promite a fi ceva frumos. Dupa concurs public si aici,sa fiu corecta.
Ah..da,stiu ca trebuia sa postez de duminica(azi e joi,ha ha) tot ce promisesem..sorry for ya my little,i was kinda of busy..
Si acum ca tot n-am mai dat o melodie demult.. cred ca am mai pus-o pe aici,dar acum mult timp. Astazi am vazut-o pe Facebook si mi-am amintit ce voce calda are tipa asta.
Hai,enjoy it. :)

♥

Later edit: M-am gandit la o treaba..inspiratia aia de la testul pt cursurile de excelenta chiar nu poate reveni? Pretty pretty please,I mean. :)

Din seria lucrurilor banale ce trebuiesc trecute in cronica.

ANTE-SCRIPTUM: Da,exact,sunt dusa. Tocmai cand am o groaza,o groaza si o groaza de alte lucruri de facute,atunci imi vine cheful de scris pe blog. Ah.ma duc sa fac ce trebuie,ca dupa ma omoara constiinta. Public acum,sa fie aici evidenta ora si data la care m-a apucat cheful datului din deget,si diseara sau maine,cand mai am timp,continui ce vroiam sa zic. Ah,da,sa nu uit.. (deci) e vorba de : cum a trecut ziua mea,faza cu zapada,cizmele mele noi de care ma dezcalt incredibil de greu,si ce-mi mai vine mie. Berebesc. :)
p.s. Am revenit ca mi-am mai amintit doua lucruri de care sa zic .. de Roxana la care ma duc diseara si aplicatia aia cu pesti..
acu'mi prind paru' si ma apuc de treaba,gata!

Cine are ceva impotriva sa taca.

M-am saturat sa ma apar. M-am saturat sa fiu singura persoana de pe planeta care se chinuie atunci cand se apara,si sa primeasca dupa replici de rahat,in ciuda faptului ca cealalta persoana mai bine tacea fir-ar sa fie.
Dar ma rog,nu studiez acum teoria argumentelor,zic doar ca m-am saturat sa ma apar. Oricum o sa se astepte toata lumea ca tot vina mea sa fie,la ce Dumnezeu sa ma mai chinui eu?
Gresesc alti prosti? Da,gresesc. Le zice cineva ceva? Eh na,cum sa le zica cineva ceva,ar fi prea bizar sa-i certe cineva.
Toata faza e despre piesa de teatru pe care am scris-o.
Suntem niste idioti! D-aia cu I maaaaaare.
Ma rog,hai sa zicem de adulti. Ma,aia sunt niste dobitoci ma. Da' stiti cum? D-aia mari de tot. Avem reclame la tv,melodii frumoase,toate zic,in fiecare an,sa ne bucuram de Craciun. Eh,in ciuda acestui fapt,jumatate din dobitocii aia supranumiti "Adulti" se cearta ma in ziua de Craciun. Isi permit o asemenea obraznicie fata de orice : fata de familie,fata de societate,fata de toate pregatirile facute,fata de propria persoana.
Si cum eu m-am saturat sa existe chiar si cea mai mica prostie de Craciun,am scris o piesa. Pentru adultii aia care se considera obositi,stresati,si in toate drepturile sa fie asa. Ca asa sunt ei mai imbecili si de aia se considera asa mari si tari si intelepti.
Da' si noi,astia mai mici,suntem la fel. La noi in clasa e o dobitocime mare,mare de tot. Si la piesa a fost la fel . Ba ca n-avem personaje,ba ca nu vrea unu' sa invete tot,ba ca altu' nu vrea sa faca nu stiu ce.. etc. Si acum am zis de tot : gata cu prostia asta. Gata cu piesa.
Bai si ma oftic rau. Eu ma oftic pt toate lucrurile la care renunt si in care,inevitabil,am investit acolo..iluzii,munca,orele de dupa 23 p.m. ca sa stiu piesa..
Si oricat de mult m-as oftica eu,asta e. dar,cum nu-i de ajuns,tot eu sunt idioata,ca cica fac ce vreau cu cei din distributie,ca o anulez si o re..ma rog,nu stiu antonim.. cand vreau eu.
Si gata. Si m-am saturat. Sunt o proasta? Foarte bine. Sunt o proaaaaasssstaaaa! Si gata. Dar chiar gata. Dar va rog,gata!
Sunt doua lucruri in postarea asta esuata pe care n-am putut sa le zic cum trebuie :
-Cat de mult ma oftic ca s-a dus cu totul piesa asta si
- Cat de neajutorata sunt atunci cand nu stiu cum sa zic ca nu mai suport sa fiu invinuita pana si pentru zapada ce urmeaza sa vina. Gata,nu stiu cum sa zic "gata!!" mai convingator de atat.

p.s. Uite asa se pierd prietenii in care investesti,ca prostu' (si alte sinonime) incredere,timp si,mai grav,zambete din alea sincere..

Opriti-va 5 minute si..

..urmariti asta. nu,azi nu recomand zambetele si nu mai stiu ce. Azi recomand realitatea.