Niciodata nu m-a intrebat daca vreau!

Ante-scriptum: Asta e o chestie pe care am inceput-o in clasa,am continuat-o acasa. Pur si simplu m-am gandit sa scriu asta. Si nu,nu-i inspirata din realitate,e realitatea. Enjoy it.

Fara ochi,mi-l deschid degeaba. Fara un motiv,unii ar crede ca mi-l deschid degeaba,dar ei nu stiu ca El nu are nevoie de motiv,programare sau existenta.
E profund,asa l-am cunoscut. Era curios,era tanar,era revoltator...era profund! Oh Doamne,si cate a mai putut sa invete de la mine. Experimenta pe mine. Era un joc pentru El,dar isi asigura existenta prin MINE! A fost cel mai mare egoist,cel mai mare ticalos pe care l-am cunoscut vreodata. Isi batea joc de mine! Se indragostea de cine vroia El,iar eu trebuia sa suport consecintele. Se comporta ca un nemernic cu mine,era ca un nemernic. Ma lasa pe mine sa sufar,iar el invata din suferinta mea,el invata prin durerea mea la ce se rezuma viata si avea,astfel,timp sa-si pregateasca armele,sa nu pateasca la fel.
A crescut vazand cu ochii. La maturitate deplina a ajuns ca un adolescent ce nu mai poate fi controlat. Era,totusi,mai potolit,dar nu intr-un sens bun. Cat era potolit,analiza. Cauta moduri in care sa ma faca sa sufar,dar asta doar dupa ce ma facea sa ma simt ca cea mai fericita femeie din lume. "Nu-i posibil!",mi-am zis. "Trebuie sa existe un mod in care sa scap de sub dominatia lui,trebuie!". Si a existat. Nu l-am mai ascultat. E asa de slab cand nu primeste atentia cuvenita...
Acum nu mai eram dominata de El,dar era mai rau,mult mai rau. Dragostea aia succedata de durere..lipsea.
Desigur,lipsea si durerea,dar pentru dragostea aceea eram dispusa sa suport suferinta de dupa ea.
Aveam nevoie de El. El nu stia asta. El nu stie nimic fara mine,nimic,absolut nimic. E asa un copil,n-a scapat nici acum de infantilitatea de la inceputul existentei lui.
L-am gasit zgribulit,inghetat,timpul il imbatranise,pe cand eu ramasesem aceeasi femeie frumoasa de 35 de ani. L-am chemat inapoi,a acceptat.
Acum,de cand s-a indragostit ultima oara si de cand crede ca e iubirea vietii lui,nu m-a mai facut sa sufar.
Nu-i pot fi recunoscatoare,dar ii pot multumi.
El e fericit acum. Se simte implinit,satisfacut. Tot ceea ce a invatat de la mine,facandu-ma sa sufar,simte ca a fost in mod intelept si e multumit. Si eu sunt,si eu sunt la fel.
El e "El",a ramas "El",a fost dintotdeauna "El" : profund,cuprinzator,misterios,romantic si necesar. El e sufletul meu,teribilul meu suflet.

Ce voi incerca sa fac e neortodox fata de mine,dar necesar.

Voi incerca sa scriu o compunere. Nimic incorect fata de mine pana acum. Eh,acum e acum,pt ca voi incerca sa scriu o compunere la care ma chinui DE DOUA ZILE!!. Deci pur si simplu n-am inspiratie. Si asta e: N-am inspiratie,n-am nimic.
Eh,lucrul neortodox pe care o sa-l aplic asupra propriei persoane va fi sa ma chinui sa scriu. Si o s-o fac,da,da. Si o sa ma chinui si o sa reusesc!
Uh,acu' ma apuc de lucru. In cele doua zile am scris pe mai multe foi,am sfarsit prin ale arunca pe toate si azi am scris pe caietul de romana.
Hmm..da,se promite a fi ceva frumos. Dupa concurs public si aici,sa fiu corecta.
Ah..da,stiu ca trebuia sa postez de duminica(azi e joi,ha ha) tot ce promisesem..sorry for ya my little,i was kinda of busy..
Si acum ca tot n-am mai dat o melodie demult.. cred ca am mai pus-o pe aici,dar acum mult timp. Astazi am vazut-o pe Facebook si mi-am amintit ce voce calda are tipa asta.
Hai,enjoy it. :)

♥

Later edit: M-am gandit la o treaba..inspiratia aia de la testul pt cursurile de excelenta chiar nu poate reveni? Pretty pretty please,I mean. :)

Din seria lucrurilor banale ce trebuiesc trecute in cronica.

ANTE-SCRIPTUM: Da,exact,sunt dusa. Tocmai cand am o groaza,o groaza si o groaza de alte lucruri de facute,atunci imi vine cheful de scris pe blog. Ah.ma duc sa fac ce trebuie,ca dupa ma omoara constiinta. Public acum,sa fie aici evidenta ora si data la care m-a apucat cheful datului din deget,si diseara sau maine,cand mai am timp,continui ce vroiam sa zic. Ah,da,sa nu uit.. (deci) e vorba de : cum a trecut ziua mea,faza cu zapada,cizmele mele noi de care ma dezcalt incredibil de greu,si ce-mi mai vine mie. Berebesc. :)
p.s. Am revenit ca mi-am mai amintit doua lucruri de care sa zic .. de Roxana la care ma duc diseara si aplicatia aia cu pesti..
acu'mi prind paru' si ma apuc de treaba,gata!

Cine are ceva impotriva sa taca.

M-am saturat sa ma apar. M-am saturat sa fiu singura persoana de pe planeta care se chinuie atunci cand se apara,si sa primeasca dupa replici de rahat,in ciuda faptului ca cealalta persoana mai bine tacea fir-ar sa fie.
Dar ma rog,nu studiez acum teoria argumentelor,zic doar ca m-am saturat sa ma apar. Oricum o sa se astepte toata lumea ca tot vina mea sa fie,la ce Dumnezeu sa ma mai chinui eu?
Gresesc alti prosti? Da,gresesc. Le zice cineva ceva? Eh na,cum sa le zica cineva ceva,ar fi prea bizar sa-i certe cineva.
Toata faza e despre piesa de teatru pe care am scris-o.
Suntem niste idioti! D-aia cu I maaaaaare.
Ma rog,hai sa zicem de adulti. Ma,aia sunt niste dobitoci ma. Da' stiti cum? D-aia mari de tot. Avem reclame la tv,melodii frumoase,toate zic,in fiecare an,sa ne bucuram de Craciun. Eh,in ciuda acestui fapt,jumatate din dobitocii aia supranumiti "Adulti" se cearta ma in ziua de Craciun. Isi permit o asemenea obraznicie fata de orice : fata de familie,fata de societate,fata de toate pregatirile facute,fata de propria persoana.
Si cum eu m-am saturat sa existe chiar si cea mai mica prostie de Craciun,am scris o piesa. Pentru adultii aia care se considera obositi,stresati,si in toate drepturile sa fie asa. Ca asa sunt ei mai imbecili si de aia se considera asa mari si tari si intelepti.
Da' si noi,astia mai mici,suntem la fel. La noi in clasa e o dobitocime mare,mare de tot. Si la piesa a fost la fel . Ba ca n-avem personaje,ba ca nu vrea unu' sa invete tot,ba ca altu' nu vrea sa faca nu stiu ce.. etc. Si acum am zis de tot : gata cu prostia asta. Gata cu piesa.
Bai si ma oftic rau. Eu ma oftic pt toate lucrurile la care renunt si in care,inevitabil,am investit acolo..iluzii,munca,orele de dupa 23 p.m. ca sa stiu piesa..
Si oricat de mult m-as oftica eu,asta e. dar,cum nu-i de ajuns,tot eu sunt idioata,ca cica fac ce vreau cu cei din distributie,ca o anulez si o re..ma rog,nu stiu antonim.. cand vreau eu.
Si gata. Si m-am saturat. Sunt o proasta? Foarte bine. Sunt o proaaaaasssstaaaa! Si gata. Dar chiar gata. Dar va rog,gata!
Sunt doua lucruri in postarea asta esuata pe care n-am putut sa le zic cum trebuie :
-Cat de mult ma oftic ca s-a dus cu totul piesa asta si
- Cat de neajutorata sunt atunci cand nu stiu cum sa zic ca nu mai suport sa fiu invinuita pana si pentru zapada ce urmeaza sa vina. Gata,nu stiu cum sa zic "gata!!" mai convingator de atat.

p.s. Uite asa se pierd prietenii in care investesti,ca prostu' (si alte sinonime) incredere,timp si,mai grav,zambete din alea sincere..