O sa iau o hotarare..candva.

Scriu postul asta doar pt ca aseara Catalin m-a rugat sa mai scriu pe blog. Daca ar fi fost dupa mine,mai treceau lunile fara sa mai scriu.
Si culmea,scriu ca sa zic ca probabil blogul se inchide. Gata,nu mai e interesant,blogul asta a reprezentat un capitol din viata mea,capitol din care n-a mai ramas decat ura,scarba si mila. Si lasitate cum zicea Chirila. Postul asta e ca sa ma hotarasc ce fac cu blogul. Si daca tot sunt asa la limita,o sa scriu ceva despre ce a reprezentat capitolul asta pentru mine.

A fost probabil una dintre cele mai decisive si importante perioade din viata mea. M-am schimbat extrem de mult. Se si poate vedea. Trebuie doar sa citesti de la prima postare pana in prezent ca sa vezi o diferenta enorma de gandire. A fost perioada in care am zis : Eu vreau sa scriu! Acum m-am lasat de obicei,si-mi e rusine si stiu ca oricum la un moment dat o sa ma reapuc de scris. O sa consider asta o pauza.
In perioada asta am invatat which part of love I can understand(n-ar fi sunat la fel in romana),cum sa ofer incredere,si cum sa n-o fac,cum sa folosesc argumente,cum sa-mi pun creierul la treaba,cum sa fiu atenta si,in principal,sa ma detasez putin de partea infantila de la inceputul vietii mele. Desigur,n-am renuntat complet la ce poate insemna copilaria. Nu,in niciun caz. Prefer sa fiu toata viata copil decat toata viata adult. E bine ca inca nu sunt adult,nu stiu ce m-as face.
Asta a mai fost si perioada in care am invatat cum sa apreciez amintirile mai mult decat o faceam,cum sa simt orice,chiar si lucrurile simple.
Da,asta chiar a fost perioada simtamintelor.
Acum..habar n-am ce o sa fac. N-o sa pierd perioada asta inchizand blogul. Oricum sunt abia la inceput,mai am multe de simtit.
Acum am incheiat partea I a maturizarii mele,a perioadei simtamintelor,si sunt gata sa uit tot ce trebuie sa uit din ea. Imi placea,dar nu se mai poate,trebuie sa uit.
O sa ma hotarasc curand ce o sa fac.

p.s. Catalin,acum sper ca esti multumit ca mai ai ce citi pe blog :))