Vanilie,scortisoara si iubire.

Acum ceva timp ziceam ca am de facut o compunere de iarna la romani,ca n-am nicio idee si asa mai departe.
Tot atunci mi-a venit o idee si am scris-o. Am trimis-o,au venit rezultatele,dar nu spun daca am luat sau nu vreun premiu,sau care ar fi daca am luat.
Pot in sfarsit sa pun compunerea aici. Mie una mi-a placut tare mult pt ca e din categoria de "scrise cu suflet". :)

"O nuanţă de roşu combinat cu gri m-a trezit. Nu era roşu,nu era gri. Era roşu combinat cu gri. Geamul devenise într-o singură noapte poarta mea spre o lume de vis.

Crăciunul,pentru că asta se întâmpla,e oportunitatea noastră de a fi ceea ce nu am putut vreodată. Crăciunul este momentul în care nimeni nu-ţi cere să-ţi dovedeşti existenţa,oamenii sunt pur şi simplu fericiţi că te-ai născut.

Românii,deschişi la schimbări,le practică destul de des. Îşi schimbă locul de muncă,maşina,hainele,dar niciodată ceea ce Crăciunul înseamnă pentru ei.

Aşa cum orice lucru trebuie să aibă un argument,şi afirmaţia mea are unul.

Iarna,Crăciunul,undeva prin anii 1990,91,92.. 24 Decembrie. O mamă a doi copii,cu un sorţ pe ea,mirosind a vanilie,cu părul strâns în coadă,îi spune soţului ei că.. e timpul! E timpul ca cei doi copii ai lor de patru şi cinci ani să meargă pentru prima data la colindat. Aceştia,încântaţi,cuprinşi de cele mai frumoase simţăminte,pornesc de mână cu tatăl lor,de asemenea emoţionat,poate chiar mai mult decât ei. Bucuria lor se poate vedea din priviri,să te uiţi la feţele lor e de ajuns pentru a-ţi da seama că trăiesc cu o intensitate aparte momentul.

Iarna,Crăciunul,undeva prin anii 2000,2001,2002..24 Decembrie.Tatăl şi cei doi copii care acum au crescut se joacă un joc de societate în sufragerie.Asta după ce au aranjat cu cea mai mare atenţie masa de Crăciun . Mama,că şi acum 10 ani,găteşte. De data aceasta bucătăria ei miroase a scorţişoară şi puţină mentă.

Iarna,Crăciunul,undeva prin anii 2008,2009,2010.. 25 Decembrie. Cei patru membrii ai familiei sunt acum în patru locuri diferite. Tatăl se uită la televizor nostalgic. Mama,ca şi acum 10 ani,găteşte. De această data bucătăria ei miroase a vanilie,scorţişoară,puţină mentă,iubire şi multe amintiri. Copilul care acum are 24 de ani este pe străzi,îndreptându-se sigur într-o direcţie,uitându-se când la trotuar,când la ecranul Iphone-ului lui. Celălalt meditează liniştit în faţa şemineului,până în momentul în care ceasul bate ora 8 seara iar el pleacă grăbit.

Partea frumoasă a lucrurilor este că acei copii care acum au crescut,dar asupra cărora n-am renunţat să adresez denumirea de „copil”,încă mai au aceea bucurie pe faţă pe care au avut-o şi când au plecat pentru prima oară la colindat. Ei încă mai ştiu ce înseamnă Crăciunul.

Acum ei se înghesuie să-i dea flori mamei lor,care îi aşteptă nerăbdătoare cu bunătăţi.

Familia aceasta de români adevăraţi n-a uitat în 20 de ani ce înseamnă Crăciunul,cum să se bucure de iarnă,cum să adreseze o privire fericită şi un gând bun persoanelor dragi din viaţa lor.

Aceasta este maniera prin care românii se bucură de Crăciun,de iarnă,de toate frumuseţile lor. Acum va rog să mă scuzaţi,dar acea nuanţa de roşu combinat cu gri îmi şopteşte că iarna e aici,Crăciunul e aici,iar mirosul ce vine din bucătărie e cu siguranţă fericirea mamei ce are să mă încânte ca în fiecare an cu o aromă de vanilie,scorţişoară şi puţină mentă. "

:)